Pentru a se constata de urgenţă o stare de fapt care ar putea să înceteze sau să se schimbe până la administrarea dovezilor în cadrul unui viitor proces sau a unui proces în curs, la cererea părţii interesate, instanţa în circumscripţia căreia urmează a se face constatarea poate delega pentru această operaţiune un executor judecătoresc. Instanţa poate încuviinţa facerea constatării fără înştiinţarea persoanei împotriva căreia este cerută această măsură.
În practică, această procedură este folosită frecvent în situaţiile în care bunurile ce vor forma obiectul unui proces de partaj, se află în folosinţa exclusivă a unuia dintre coproprietari sau devălmaşi şi există pericolul ca unele dintre acestea să dispară ori să fie ascunse, pentru constatarea stării de fapt a unui imobil la un moment dat, pentru constatarea stadiului unei lucrări, etc.
În cursul procesului asupra fondului cauzei, probele conservate prin această procedură au aceeaşi putere de dovadă ca şi în cazul în care s-ar fi administrat în cursul judecăţii, iar părţile interesate le pot combate prin alte probe.