Măsurile asigurătorii sunt mijloace procesuale care au ca scop asigurarea părţii asupra posibilităţii de realizare efectivă a executării silite, dacă va obţine titlu executoriu. Se aduc la îndeplinire prin intermediul executorului judecătoresc.
Diferenţiem:

• sechestrul asigurător care are ca efect indisponibilizarea anumitor bunuri ale debitorului pentru ca la terminarea procesului, creditorul să le poată urmări pentru îndestularea creanţei sale. Efectele sechestrului asigurător sunt mai energice în cazul imobilelor, deoarece menţiunea făcută în cartea funciara privitor la instituirea măsurii devine opozabilă oricărui dobânditor ulterior al imobilului respectiv, acesta neputându-se opune la o eventuala urmărire silită declanşată de creditorul care a obţinut sechestrul.
• sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunului care formează obiectul litigiului, acesta fiind încredinţat spre păstrare şi administrare, pe toată durata procesului, de regulă, unei terţe persoane.
• poprirea asigurătorie este o măsură ce determină indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o terţă persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor.