Recuperarea creanţelor prin executare silită este una din principalele activităţi ale profesiei noastre.
Pentru folosirea acestui tip de recuperare legea impune două condiţii: creanţa ce se cere a fi executată silit să fie certă, lichidă şi exigibilă, iar dreptul de a executa să fie constatat printr-un înscris, întocmit potrivit legii, numit titlu executoriu.
Vom exemplifica aici categorii de înscrisuri, cărora legea le conferă caracterul de titluri executorii: hotărârile judecătoreşti, hotărârile arbitrale, hotărârile judecătoreşti străine, actele autentificate de notarul public, cambia, biletul la ordin şi cecul, actele de sancţionare contravenţională, contractele de credit bancar, contractele de credit ale instituţiilor financiare nebancare, contractele de leasing, contractul de garanţie reală mobiliară, contractul de arendă, titlul executoriu european pentru creanţele necontestate, etc.
În vederea realizării executării silite legea ne pune la dispoziţie multiple posibilităţi, care pot fi folosite simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului cuprins în titlul executoriu:

• poprirea sumelor deţinute de debitor în conturi bancare,
• poprirea veniturilor debitorului (salariu, pensie, etc.),
• poprirea sumelor de bani datorate debitorului de către o terţă persoană,
• poprirea şi vânzarea bunurilor mobile incorporale ale debitorului,
• sechestrarea şi vânzarea bunurilor mobile aparţinând debitorului,
• sechestrarea şi vânzarea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini,
• vânzarea bunurilor imobile proprietatea debitorului, etc.

Activitatea executorului judecătoresc comportă mai multe etape:
a) după înregistrarea dosarului şi încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare, se face o evaluare a situaţiei debitorului, prin obţinerea de informaţii de la instituţiile ce deţin date de acest fel. În măsura în care cunoaşte informaţii utile, această activitate va fi sprijinită şi de către creditor. Executorul va putea solicita şi debitorului o declaraţie scrisă privind veniturile şi bunurile urmăribile.
b) în funcţie de rezultatele evaluării şi opţiunea creditorului se trece la poprirea veniturilor, indisponibilizarea bunurilor, vânzarea lor la licitaţie sau, după caz, se constată starea de insolvabilitate a debitorului.
c) distribuirea sumelor de bani rezultate din executarea silită şi închiderea dosarului.